Un coleg de serviciu mi-a recomandat WAR HORSE, asa ca aseara, fiind libera am mers sa vad filmul. Intr-adevar, nu am fost dezamagita. Steven Spielberg in rolul de regizor nu avea cum sa dea gres. Este un film care sigur te va tine cu sufletul la gura si vei ramane impresionat de inteligenta cailor. Actiunea se desfasoara undeva la inceputul Primul Razboi Mondial,  unde accentul se pune pe nesiguranta unui razboi unde toti trebuiau sa participe, unde varsta si statutul social numai are importanta. Steven Spielberg a reusit sa-l aduca in prin plan pe Joey, un cal de rasa minunat si pe baietelul din Devon, Albert  care este atat de legat de calul pe care tatal lui il aduce acasa intr-un moment de slabiciune, dar care este mult prea tanar pentru a se inrola in armata, dar care odata cu indeplinirea varstei legale, porneste la razboi in cautarea calului pierdut, dand dovada de curaj, speranta si loialitate fata de promisiunile facute catre cel mai bun prieten al sau, Joey.

Este un film de exceptie, unde vei gasi umor, tensiune si lacrimi.

Filmul inspirat din romanul cu acelasi nume al scriitorului Michael Morpurgo, ii are in distributie  pe Jeremy Irvine, Tom Hiddleston , David Thewlis, Emily Watson, Benedict Cumberbatch, Eddie Marsan, Peter Mullan sau David Kross.

Premiera in Romania va fi pe data de 10 februarie 2012, dar pana atunci, aveti trailerul aici

Nu recunosc oamenii pe care  ii vad la televizor! Nu spune nimeni sa nu protestam, nu spune nimeni ca nu avem dreptul la libera exprimare, dar unde se ajunge daca ne rezuman la violenta?! Violenta aduce mai multa violenta si frustrare… si totul in zadar, pentru ca tot nu va fi gasita o solutie pentru toate neajunsurile noastre.

Despre ceea ce se intampla in prezent in Romania se tot scrie. Eu, din pacate am ales sa muncesc legal si sa studiez in alta tara, am ales sa platesc taxe unui alt stat, un stat care imi ofera siguranta de care am nevoie.Ca mine sunt multi. Cu siguranta vor si mai multi.

Nu ma afecteaza in mod direct ceea ce se intampla acum in Romania, dar imi afecteaza familia si prietenii. Romania este tara unde m-am nascut, dar nu as iesi in strada pentru asta sa strig ‘Jos Basescu’ sau sa arunc cu petarde pentru ca oricum pe ei nu ii intereseaza ca eu strig pentru Romanie civilizata, Pentru o Romanie unde sanatatea si educatia sunt esentiale, o Romanie unde esti tratat cu respect. Ii intereseaza doar de ei.

Sunt o visatoare, dar imi doresc ca oamenii dragi mie sa aibe o viata mai linistita, conditii de trai mai bune, nu chinuite de un sistem infect si corupt.

In United Kingdom exista o singura companie care se ocupa cu importul pe piata. Doar ei sunt cei care isi dau acceptul in privinta trabucurilor si tot ei sunt expertii.  Dureaza aproximativ 7 ani sa te poti numi specialist in trabucuri.

Exita 3 reguli de baza cand se face un trabuc:

-trebuie sa provina din Cuba

-totul trebuie facut manual

-toate trabucurile sunt facute din 5 foite. Primele 4 foite sunt culese de pe aceiasi tulpina, pe cand ultima foita este ferita de aerul cald si de lumina solara, ceea ce face sa fie una dintre cele mai importante foite, ce ofera gustul adevarat al trabucului.

Trabucurile sunt pentru a te relaxa, nu trebuie considerate un viciu.  Sunt de diferite marimi si grosimi,  sunt recomandate a se fuma intr-o ora, poatre mai mult, depinde de trabuc. Si nu trebuie trase in piept, ca o tigara normala. De regula, trabucurile sunt recomandate cu ‘brown spirits’ ( brandy, rom, armagnac etc), dar merg la fel de bine cu cafea, bere, vin, sampanie, gin,  votca. S-au facut testari speciale, pentru a se vedea care trabuc merge bine cu fiecare bautura in parte.

Daca esti  un nefumator, este bine sa alegi un trabuc  cu o aroma medie, unul mai putin puternic cum ar fi RomeO y Julieta sau Montecristo. Montecristo este un trabuc foarte poopular in Uk. Unul dintre cele mai scumpe trabucuri, fiind considerat un cadou diplomatic este Cohibo. Desi are o aroma medie, este atat de scump deoarece are o extra fermentatie, in general trabucurile au 2 fermentatii, acesta din urma avand trei, facandu-l mai pur. La o licitatie, acest trabuc s-a vanduc si cu 2.000£.

Trabucurile se pastreaza la temperatura camerei si nu in frigider, cum se mai obisnuieste si in cutia special amenajata pentru trabucuri, unde exista un orificiu unde se adauga doar apa, pentru a avea ambianta perfecta. Nu se adauga altceva, deoarece poate schimba aroma si nimeni nu isi doreste ca trabucul sa aibe aroma de sunca.

Trabucurile pot fi un cadou chiar perfect pentru orice fel de aniversare.  Eu cu siguranta as face cadou trabucuri. Chiar merita!

Dimineata m-a adus la doctor, pentru un control de rutina. Fiind analize de sange, nu am putut manca. Mi-era foame de aseara.

Sunt surprinsa de cat de repede s-au miscat. In jumatate de ora eram inapoi acasa,n-am stat la rand nici macar 2 minute si erau oameni in fara mea. Asta da dovada ca totul merge conform planului .Cum era de asteptat, mi s-a facut rau, ca de fiecare data, in utimii 4 ani. Inainte nu mi-era teama de medici, de injectii,  insa acum am o oroare cand vine vorba de spitale.Asistenta, o negresa foarte simpatica a avut grija sa-mi ofere un pahar cu apa si sa ma intinda pe un scaun sa stau cat mai comod, pentru a fi pregatita sa-mi ia sange. In tot timpul asta, ea vorbea cu mine, ma intreba de unde sunt, doar ca sa uit ca ea era cu acul in vena mea. Bineinteles, nu am simtit nimic, dar am simtit o caldura cand m-am ridicat de acolo, dar intr-un final, am ajuns acasa in siguranta. E doar o intepatura.

Mi-am pregatit un mic dejun traditional englezesc. Stiu, nu e ora tocmai indicata pentru mic dejun , insa simteam nevoia de ceva gras,iar varianta asta imi suna cel mai bine, plus ca era si foarte usor de pregatit.- cateva felioare de bacon, un ou, paine prajita cu unt, ciupercutele si nelipsitul ceai . Fara fasole insa. Ce bine mi-a prins.

Felicitari. Imi place.

Am atatea idei acum, ca as sta pana maine dimineata si nu as termina. Sunt foarte bucuroasa ca am decis sa ma intorc la vechea pasiune.

Acum ma retrag, merg sa stau putin cu prietenul, altfel va deveni gelos inainte de vreme. Promit insa sa va surprind. Usor, usor!

V-am pupat, noapte buna!

Voi cum ati petrecut trecerea dintre ani ?

Aici in Londra, a fost o atmosfera incendiara.  Multimea, venita din toate colturile lumii s-a adunat cu 3-4 ore inainte,  la vestita Roata a Mileniului, pentru a urmarii live un joc de lumini si artificii de-a dreptul impresionant. London Fireworks 2012

Trecerea dintre ani m-a gasit la restaurant, ciocnind un pahar de sampanie alaturi de prietenul meu si colegii lui de serviciu. Destul de diferit fata de cum obisnuiam sa sarbatoresc trecerea dintre ani, in Romania, insa mult mai linistit ca niciodata.

Mi-e dor de prieteni si de atmosfera de acasa, tocmai de aceea la anul nu voi mai fii in Londra, ci acasa- Craciunul,la Botosani, langa soba, iar revelionul la munte, cu prietenii.

In rest, anul 2012 ma asteapta cu multa munca, o vacanta in Tenerife in martie… si cu cat mai multe posturi.

Ne auzim,

Cristina

Imi place sa scriu si sa comunic asa ca ne vom citi cat mai des.

E primul meu post, dupa o pauza de aproape 2 ani ( s-au schimbat multe, aveti rabdare cu mine ). Asa ca, acum pe 31 decembrie 2011  va spun LA MULTI ANI cu multa fericire!

Ne vedem anul viitor!

Cristina

Uitarea face parte din viata noastra. Putem uita o persoana pentru simplul fapt ca nu ne-a atras atentia si de obicei asta uitam cel mai des. Amintirile, placute sau mai putin placute nu avem cum sa le uitam, alea raman intiparite in mintea si sufletul nostru. Uneori ne dorim sa uitam lucruri dureroase si nu reusim, alteori incercam sa ne amintim toata povestea si nu reusim… fiecare lucru ni-l amintim in functie de importanta din viata noastra.

Eu niciodata nu tineam minte zilele datelor de nastere, insa acum le stiu pe cele ale persoanelor care semnifica ceva pentru mine. Pur si simplu, nu pot uita.

Mereu spuneam ca am multi prieteni, ca vai, ce importanta sunt eu. Dar se pare ca in astfel de momente realizezi ca nu esti atat de importanta precum ai fi vrut. Vrei sa insemni ceva pentru cineva si apoi, vine dezamagirea. Vezi ca nu esti.

Prietena mea cea mai buna a fost langa mine, in momente groaznice, (si nu numai)  din viata mea si mereu ii voi recunoscatoare pentru asta, atat ei cat si familiei ei.

Mi-am facut curat in viata, daca se poate spune si asa. Aveam asa multi prieteni, pe toti ii consideram prieteni buni si eram in stare sa bag mana in foc pentru unii. Acum, ii pot numara pe degetele de la o mana. Numai vreau sa am atatia prieteni, prietenii sunt greu de gasit si de pastrat.

Am fost inconjurata prea mult timp de persoane false, persoane care au jucat parsiv si au profitat de naivitatea mea. Pentru ca asta sunt, sunt o naiva. Sunt o persoana buna, mereu dau fara sa cer ceva in schimb si ofer tot ce am eu mai bun. Am si defecte, ca doar nu sunt eu singura persoana perfecta de pe lumea asta.Defectele mele dezamgaesc lumea, dar intr-o oarecare masura trebuie sa le accepti,daca nu poti, macar sa te obisnuiesti cu ele. Schimbarea categoric va veni. Ca nu se mai poate asa.  Dar este valabila vorba aceea: “Omul bun este luat de prost”.

Dar am deviat de la subiect. Ideea este ca, desi nu eram convinsa ca trebuie sa scriu acest lucru, am zis totusi sa o fac pentru ca poate nu sunt singura persoana care a fost uitata intr-un moment al vietii. Uitarea face parte din viata oamenilor, cum am mai spus, dar nu as fi vrut sa faca parte din viata mea si sa nu fiu uitata de persoanele care chiar contau pentru mine.

S-a intamplat totusi.

1.  De cate ori te-ai ars in relatii sentimentale?

r:  De doua ori , sper sa nu se mai intample

2. Crezi ca poti sa reusesti in viata de unul singur(a)?

r: Da, se poate,doar sa iti doresti foarte tare un anumit lucru pentru a-l obtine

3. Ai sedus vreodata?

r:  Nici nu stiu,probabil ca da.

4. Ai fost indragostit(a) de ideea de dragoste?

r:Da. Mea culpa!

5. Ai gasit reteta pentru o relatie stabila?

Da,sper sa o pot aplica la persoara dorita

Si asta a fost!